AI Act: ce conținut generat cu AI trebuie etichetat și cine răspunde de el

AI Act este Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială, iar din 2 august 2026 obligațiile lui de transparență se aplică integral. Pentru o companie care publică, ele cer două lucruri.

Imaginea, clipul sau vocea generate cu AI care ar părea în mod fals autentice primesc o etichetă vizibilă. Textul publicat ca să informeze publicul pe teme de interes public primește și el etichetă, cu excepția cazului în care a trecut prin revizuire umană și cineva își asumă răspunderea editorială.

Pe scurt. Producția cu AI rămâne permisă, iar regulamentul cere doar declararea ei, în situații delimitate. Obligația cade pe cel care decide cum se folosește AI-ul, adică pe implementator. În munca noastră, implementatorul suntem noi, așa că am tratat regulamentul ca pe o problemă de proces de producție și ne-am scris regulile înainte să publicăm acest articol.

Scriem despre AI Act din poziția celui care îl aplică. Folosim modele de limbaj și de imagine în fiecare zi, pentru noi și pentru companiile cu care lucrăm, deci fiecare alineat de mai jos ne privește direct.

Textul are caracter informativ și nu ține loc de avizul unui avocat, însă descrie exact ce am citit în lege și ce am decis să facem cu ea.

Cu treisprezece zile înainte de termen, pe 20 iulie 2026, Comisia Europeană a publicat Ghidul privind obligațiile de transparență din Articolul 50, alături de un cod de bune practici pentru marcarea și etichetarea conținutului. Ghidul contează în practică, pentru că traduce textul regulamentului în situații concrete de producție.

Ce a amânat de fapt AI Omnibus și ce nu?

AI Omnibus a amânat regulile pentru sistemele cu risc ridicat, în timp ce transparența din Articolul 50 a intrat în aplicare la termen. Pachetul de simplificare a fost propus pe 19 noiembrie 2025 și a intrat în vigoare pe 27 iulie 2026. Presa l-a rezumat drept „s-a amânat AI Act”, iar de aici a pornit confuzia care încă circulă.

Potrivit calendarului oficial al Comisiei Europene, regulamentul a intrat în vigoare pe 1 august 2024 și a devenit aplicabil pe 2 august 2026. Regulile pentru sistemele cu risc ridicat din Anexa III se aplică de la 2 decembrie 2027, iar cele pentru sistemele integrate în produse, din Anexa I, de la 2 august 2028.

Articolul 50, Articolul 4 și practicile interzise au rămas la datele lor. Exact partea care atinge marketingul, comunicarea și conținutul unei companii se aplică deja, de aproape două luni.

Omnibus a mai adus două schimbări care apar rar în rezumate. A interzis sistemele care generează conținut sexual explicit neconsimțit, inclusiv aplicațiile de tip nudification, și a simplificat cerința de alfabetizare AI pentru companii, cu un rol mai mare pentru Comisie și statele membre. Ambele apar în anunțul Comisiei din 27 iulie 2026.

Ce cere Articolul 50, alineat cu alineat?

Articolul 50 conține patru obligații cu destinatari diferiți, iar cele mai multe griji inutile vin din amestecarea lor. O companie ajunge să își asume obligațiile furnizorului de model și trece pe lângă cele care chiar îi revin. Citatele de mai jos sunt din textul oficial al Regulamentului (UE) 2024/1689 pe EUR-Lex, în versiunea în limba română.

Art. 50 alin. (1), interacțiunea directă. Furnizorii proiectează sistemele care discută cu oamenii astfel încât „persoanele fizice în cauză să fie informate că interacționează cu un sistem de IA”, cu excepția situațiilor în care acest lucru este evident. Obligația legală este a furnizorului, însă compania care pune asistentul pe site decide dacă declarația rămâne vizibilă în interfață.

Art. 50 alin. (2), marcarea citibilă de mașină. Furnizorii de sisteme generative se asigură că rezultatele sunt „marcate într-un format prelucrabil automat și detectabile ca fiind generate sau manipulate artificial”. Obligația aparține companiilor care fac modelele, precum Anthropic, OpenAI sau Google, iar cine doar folosește modelele nu are nimic de configurat aici.

Art. 50 alin. (3), recunoașterea emoțiilor și clasificarea biometrică. Implementatorii acestor sisteme informează persoanele expuse cu privire la funcționarea lor. Alineatul devine relevant pentru analiza expresiilor faciale, pentru targetarea emoțională sau pentru instrumentele de mood detection din retail.

Art. 50 alin. (4), etichetarea vizibilă. Aici stă obligația care atinge o companie obișnuită. Implementatorii care generează deepfake-uri „dezvăluie faptul că respectivul conținut a fost generat sau manipulat artificial”. Aceeași regulă se aplică textului publicat pe teme de interes public, cu o excepție pe care o discutăm separat, fiindcă de ea depinde aproape toată munca de conformitate pe partea scrisă.

Art. 50 alin. (5), momentul. Informația se dă „într-un mod clar și distinct, cel târziu în momentul primei interacțiuni sau al primei expuneri”. Un disclaimer pus în subsolul site-ului sau îngropat în termeni și condiții ajunge prea târziu și prea departe de conținutul pe care îl declară.

Cine este implementatorul când lucrezi cu un partener care produce conținut?

Implementatorul (deployer, în versiunea în engleză a regulamentului) este cel sub a cărui autoritate se folosește sistemul AI, adică cel care decide dacă se folosește AI-ul și cum anume. Controlul tehnic asupra modelului nu este necesar. Ghidul Comisiei lămurește situația în care o companie comandă conținut unui partener, iar analiza Bird & Bird din 22 iulie 2026 o rezumă clar.

O companie care doar comandă unei agenții creative o reclamă, fără să decidă dacă și cum folosește agenția AI-ul, nu este implementator, iar obligația rămâne la agenție. Angajații și colaboratorii externi care lucrează după procedurile și sub controlul unei companii nu devin implementatori separați. Eticheta urmează, deci, controlul asupra deciziei de a folosi AI.

Pentru noi, consecința este directă. Când decidem că un text se scrie cu un model, cu ce model și cum se revizuiește, implementatorul suntem noi, nu compania pentru care lucrăm și nici furnizorul modelului. În dosarul nostru intern am notat și limita contractului, care poate reglementa relația dintre părți, însă nu schimbă cine a luat decizia.

Există și situația inversă. Dacă o companie decide singură unde se folosește AI-ul și cu ce reguli, iar partenerul doar execută, obligația de etichetare rămâne a ei, iar regulile după care decide trebuie să existe în scris.

Trebuie să etichetezi imaginile generate cu AI?

Da, dacă imaginea este fotorealistă și înfățișează oameni, obiecte, locuri sau evenimente care ar putea exista plauzibil. Aici se află riscul real, pentru că definiția juridică a deepfake-ului este mult mai largă decât înțelesul obișnuit al cuvântului.

Considerentul 134 din regulament descrie deepfake-urile drept conținut care „se aseamănă în mod apreciabil cu persoane, obiecte, locuri, entități sau evenimente existente” și care ar crea impresia falsă că este autentic. La consultarea publică, mulți participanți au cerut ca „existente” să însemne doar ce există sau a existat cu adevărat.

Potrivit analizei Bird & Bird a Ghidului final, Comisia nu a restrâns definiția. Un subiect este „existent” dacă există, poate exista plauzibil sau ar fi putut exista plauzibil, deci portretul fotorealist al unei persoane inventate rămâne în definiție. Ghidul include explicit replicile digitale ale unor oameni reali, avatarurile și persona AI realiste.

Pentru o companie care folosește un purtător de cuvânt generat cu AI, concluzia este simplă. Chiar dacă omul din imagine nu există, imaginea lui cere etichetă, pentru că publicul îl percepe ca pe un om real.

Singura supapă rămâne criteriul autenticității false. Ghidul cere o evaluare de ansamblu, făcută din perspectiva publicului previzibil, cu un prag mai jos atunci când acesta include copii sau alte grupuri vulnerabile. Bird & Bird se așteaptă ca evaluarea să fie greu de pus în practică de multe organizații, fiindcă cere adesea decizii de la caz la caz.

Pe publicitate, Comisia a dat exemple concrete, iar ele merită citite exact.

Regulamentul are un regim mai blând pentru conținutul care face parte dintr-o operă de o „vădită natură artistică, creativă, satirică, fictivă sau analogă”. Acolo declarația se poate face fără să strice lectura operei. Pentru reclame, portița este aproape închisă.

Toate exemplele de publicitate din Ghid sunt clasificate ca nebeneficiind de regimul redus, iar Bird & Bird concluzionează că spațiul de manevră în publicitate pare foarte îngust. O reclamă care se declară creativă rămâne, pentru Ghid, conținut comercial.

Regula din dosarul nostru intern pune eticheta direct pe imagine. Descrierea unei postări se pierde când imaginea este descărcată sau redistribuită, iar alineatul (5) cere ca informația să ajungă la om cel târziu la prima expunere, oriunde ar vedea el imaginea.

Când trebuie etichetat textul scris cu AI?

Textul cere etichetă atunci când este publicat ca să informeze publicul pe teme de interes public și nimeni nu și-a asumat răspunderea editorială pentru el. Condiția vine din Art. 50 alin. (4), iar excepția are două componente care se cer împreună.

Legea scutește textul pentru care conținutul generat de IA „a fost supus unui proces de verificare editorială sau revizuire umană și responsabilitatea editorială pentru publicarea conținutului este deținută de o persoană fizică sau juridică”. Prima componentă este procesul, iar a doua este omul care răspunde.

O privire rapidă peste un draft nu îndeplinește niciuna dintre condiții. Un proces de revizuire fără un semnatar identificabil o îndeplinește doar pe prima, deci nu ajunge. Excepția funcționează numai când există și un flux real, și o persoană sau o companie care își pune numele pe publicare.

În lectura noastră, interesul public acoperă mult mai mult decât politica. Sănătatea, mediul, protecția consumatorului, economia și finanțele intră aici, deci și comunicatele de presă, rapoartele pentru investitori sau articolele de blog care dau sfaturi despre bani ori despre sănătate.

Pentru o companie care scrie mult cu AI, excepția contează mai mult decât eticheta. Un proces de revizuire documentat, cu o persoană care semnează, elimină obligația de etichetare pe text, oricât de mult din text a produs modelul. Procentul de AI dintr-un articol nu apare nicăieri în regulament, iar ce contează este dacă un om răspunde de el.

Ce este watermarkul din modelele AI și pe cine obligă?

Watermarkul este marcajul tehnic invizibil pe care furnizorul îl pune în textul generat, ca acesta să poată fi recunoscut automat ca produs de un model. El răspunde Art. 50 alin. (2) și este obligația furnizorului de model.

Anthropic a explicat pe 14 august 2026 cum funcționează watermarkul de text al Claude, după ce, alături de aproximativ 190 de semnatari, a semnat în iulie 2026 codul de bune practici al UE privind transparența conținutului generat cu AI. Același cod l-au semnat și alți furnizori mari de modele.

Mecanismul este mai simplu decât pare. Un model scrie textul un cuvânt după altul, iar acolo unde mai multe cuvinte sunt la fel de potrivite, alegerea se face la întâmplare. Watermarkul schimbă sursa acelei întâmplări cu o cheie deținută de furnizor și cu câteva cuvinte anterioare, astfel încât cine are cheia poate estima cât de probabil a scris modelul textul.

Trei detalii din explicația Anthropic contează pentru o companie. Watermarkul nu conține informații de identificare și nu poate fi legat de o persoană, de o organizație sau de o conversație. O editare ușoară probabil nu îl elimină complet, în timp ce o rescriere în care se schimbă fiecare cuvânt îl elimină.

Al treilea detaliu este cel juridic. Potrivit aceleiași explicații, watermarkul nu schimbă cine deține textul și nici cine răspunde legal pentru el. El doar ajută la testarea faptului că modelul a produs sau a prelucrat conținutul.

Aici apare confuzia care costă. Marcajul din alineatul (2) și eticheta vizibilă din alineatul (4) sunt obligații separate, pentru destinatari diferiți. Un marcaj pe care îl citește o mașină nu îl informează pe omul care citește textul, deci nu ține locul revizuirii și al asumării.

Mai există o consecință, de poziționare. Anthropic oferă deja un API de detecție în acces restrâns, pentru autorități, presă, cercetători și companii care trebuie să verifice marcajul. Diferența dintre un text publicat brut și unul scris și asumat de un om devine, pentru prima dată, măsurabilă din exterior.

Ce conținut cere etichetă și ce nu?

Tabelul de mai jos este orientarea noastră de lucru, construită pe Art. 50 și pe exemplele din Ghid, și nu ține loc de aviz juridic. Rândurile marcate cu „depinde” cer decizie de la caz la caz, exact cum cere Ghidul prin evaluarea de ansamblu descrisă mai sus.

Tabelul are o limită pe care merită să o spunem direct. El descrie ce se publică, însă nu spune cine a decis folosirea AI-ului pentru fiecare piesă. Fără răspunsul acesta, nici cel mai bun tabel nu îți spune cine pune eticheta.

Pe ce strat al companiei se rezolvă conformitatea cu AI Act?

Conformitatea cu AI Act se rezolvă pe stratul L3, cel de orchestrare și memorie, iar de acolo ajunge în celelalte trei. În metoda noastră, o companie lucrează pe patru straturi, de la L1, performance marketing, și L2, venit și proces comercial, până la L3, orchestrare și memorie, și L4, poziționare și arhitectură de categorie.

L1, performance marketing. Aici stau vizualurile de reclamă, bannerele și clipurile, adică exact zona unde apar portretele fotorealiste și produsele „îmbunătățite” cu AI. Eticheta de deepfake se decide aici, pe fiecare creație, înainte ca ea să intre în campanie.

L2, venit și proces comercial. Aici trăiesc chatbotul de pe site, agentul care răspunde la mesaje și contractele cu partenerii. Alineatul (1) cere ca omul să știe că vorbește cu un sistem AI, iar contractul este locul unde se scrie cine decide folosirea AI-ului.

L3, orchestrare și memorie. Aici stă procesul care știe ce publică și cine răspunde, adică revizuirea documentată, regulile de producție și jurnalul deciziilor. Excepția editorială din alineatul (4) se câștigă sau se pierde pe acest strat, pentru că ea cere un proces real și un semnatar.

L4, poziționare și arhitectură de categorie. Aici se decide dacă piața are încredere în ce spui. Într-o piață în care textul brut devine detectabil, compania care semnează ce publică transmite că stă în spatele cuvintelor ei, iar încrederea aceasta se acumulează în timp.

Ordinea contează. O companie care pune etichete pe L1 fără un proces pe L3 va eticheta haotic, uneori prea mult și alteori deloc, pentru că nimeni nu știe ce s-a produs cu AI și cine a decis. Pentru imaginea completă a stratului de memorie am scris separat despre AI Brain pe înțelesul unui fondator.

Cum lucrăm noi ca implementator de AI?

Lucrăm cu AI în fiecare zi și suntem implementatori în sensul regulamentului, deci am început cu propriul dosar de conformitate. L-am scris în august 2026, pornind de la Art. 50, de la Ghid și de la situația legislativă din România, iar pe 26 septembrie 2026 am adoptat cele cinci reguli de lucru pe care le formulează. De atunci ele sunt regulile după care producem.

Prima regulă ține de imagini. Se declară vizualul fotorealist care înfățișează o persoană, un loc sau un eveniment, inclusiv persoana inventată dar plauzibilă. Grafica abstractă, ilustrația evident stilizată și fundalul generat în spatele unui produs real rămân fără etichetă, cât timp nu induc în eroare. Imaginile din articolele noastre sunt generate cu AI și spunem asta deschis, ca în nota de la finalul acestui text.

A doua regulă ține de text. Pe temele de interes public, regula cere revizuire documentată, cu un om care își asumă publicarea, iar un simplu „ok” pe un draft nu contează drept revizuire. Articolele noastre le citim și le verificăm doi oameni, eu și Daniel Roșca, înainte să plece spre public. Pe conținutul medical, textul îl corectează și medicii clinicii pentru care lucrăm. Ei verifică partea medicală, iar răspunderea din regulament pentru felul în care folosim AI-ul rămâne a noastră.

A treia regulă ține de răspundere. Ea nu se mută la furnizorul modelului și nici la compania pentru care lucrăm, cât timp deciziile despre folosirea AI-ului sunt ale noastre. A patra regulă separă textul de vizual, fiindcă excepția editorială acoperă textul, iar pe imagine nu există un echivalent.

A cincea regulă privește platformele de reclame, care au propriile cerințe de declarare a conținutului generat cu AI, separate de regulament. Pe Meta declarăm în Ads Manager reclamele cu vizual generat cu AI, iar cerințele celorlalte platforme, LinkedIn, TikTok și YouTube, le verificăm pe fiecare în parte.

Pe blogul acesta, fiecare articol trece printr-o riglă mecanică de verificări, printr-o verificare de registru și printr-o citire de fluiditate notată într-un jurnal, iar publicarea cere aprobarea explicită a omului care semnează. Articolul de față îl semnez eu, iar nota editorială de la final spune ce a produs AI-ul și cine răspunde.

Am descris separat felul în care folosim AI-ul în marketing AI, ca sistem pe patru zone. Regulile de mai sus sunt partea de răspundere a aceluiași sistem, cea care decide ce pleacă spre public și sub ce semnătură.

De ce tratăm AI Act ca pe o problemă de proces?

Trei principii din metodologia noastră explică de ce conformitatea cu AI Act se rezolvă prin felul în care lucrează compania. Etichetele și clauzele vin abia după aceea.

Primul este infrastructura înainte de marketing. Enunțul lui spune că o companie rareori are o problemă de marketing și mult mai des are o lipsă de infrastructură, adică de sisteme, canale, poziționare și fundație de brand, iar marketingul făcut pe o bază proastă arde bani.

Aplicat la AI Act, principiul arată unde se rupe conformitatea. Eticheta este partea vizibilă, iar ce lipsește de obicei este procesul care știe ce s-a produs cu AI și cine a aprobat. O companie fără acest proces riscă să plătească avocați ca să reconstituie ulterior ce ar fi putut documenta pe loc.

Al doilea principiu descrie AI-ul ca procesor și extensie cognitivă a omului, iar calitatea lui depinde de cât de precis îi spui unde să gândească. Art. 50 alin. (4) spune, în limbaj juridic, același lucru. Modelul poate scrie textul, însă responsabilitatea editorială o deține o persoană, iar excepția există doar cât timp un om decide și răspunde.

Am dezvoltat ideea în articolul despre AI-ul ca procesor cognitiv în marketing. Regulamentul european a preluat această împărțire a muncii și a transformat-o în condiție legală pentru textul care informează publicul.

Al treilea principiu spune că AI-ul învață din dialog. Enunțul lui arată că metodologia se sedimentează în AI din dialogul acumulat, iar sistemul antrenat pe acest corpus scoate singur principiile recurente și produce reguli reutilizabile.

Pentru conformitate, principiul are o consecință practică. Fiecare decizie despre o etichetă sau despre o revizuire trebuie salvată împreună cu motivul ei. Numai așa dovada unei revizuiri poate fi arătată unui client sau unei autorități.

Ce se schimbă dacă publici pe teme de sănătate?

Pe zona medicală se aplică două regimuri, iar cel european este cel mai puțin restrictiv dintre ele. Marketingul unei clinici nu este sistem cu risc ridicat, deci regimul strict cu evaluare de conformitate rămâne în afara discuției. Din AI Act se aplică regula de text pentru temele de interes public și regimul deepfake pentru imaginile generate.

Constrângerea mai dură vine de la Decizia nr. 20 din 24 septembrie 2025 a Colegiului Medicilor din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 918 din 6 octombrie 2025 și în vigoare de la 1 ianuarie 2026, potrivit articolului 14 din decizie.

Decizia definește publicitatea medicală drept orice formă de comunicare destinată promovării directe sau indirecte a serviciilor, produselor, facilităților sau imaginii unui furnizor de servicii medicale. Ea cere informații reale, verificabile și relevante, fără inducerea în eroare a pacienților.

Tot decizia interzice unității medicale să oblige medicul sau pacientul să își asocieze imaginea ori vocea cu publicitatea făcută pentru beneficii financiare sau comerciale. Un pacient generat cu AI, pus să arate un rezultat, se împacă greu cu cerința de informații reale și verificabile.

Regula din dosar pentru domeniul medical pornește de aici. Un flux de producție care respectă decizia Colegiului este aproape automat conform cu AI Act pe partea de text, în timp ce reciproca nu funcționează. Sancțiunea disciplinară a Colegiului se aplică deja, independent de legea națională de aplicare a AI Act.

Poți fi amendat în România acum?

Nu încă, iar motivul schimbă calculul de urgență fără să schimbe obligația. Prin memorandumul din 12 martie 2026, Guvernul a desemnat autoritățile competente, între care ANCOM, însă legea care stabilește procedurile de control și regimul sancțiunilor se afla încă în elaborare în august 2026.

Un memorandum nu conferă prin el însuși competențe efective de control și sancționare. Asta înseamnă că obligațiile există și se aplică direct, pentru că actul european este un regulament, în timp ce mecanismul național care le poate sancționa lipsește.

Alexandra Crasoveanu, autoarea analizei publicate pe JURIDICE.ro pe 13 august 2026, numește direct greșeala de interpretare. „Ar fi însă o eroare de analiză să se concluzioneze că, în absența legii naționale, obligațiile pot fi ignorate fără consecințe.”

La nivel european, Art. 99 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2024/1689 prevede amenzi de până la 15 000 000 EUR sau 3 % din cifra de afaceri mondială anuală, luându-se în considerare valoarea cea mai mare. Obligațiile de transparență intră în această categorie, după cum notează și JURIDICE.ro în 2026.

Pentru IMM-uri, alineatul (6) al aceluiași articol inversează regula și se aplică valoarea cea mai mică dintre cele două. Maximul rămâne un plafon, iar regimul concret îl va stabili legea națională.

Expunerea practică vine din trei direcții. Obligațiile se aplică de pe 2 august și nu sunt suspendate, iar pe modelele de uz general Comisia are competențe proprii, independente de legea română. Expunerea devine concretă și dacă ai operațiuni în alt stat membru sau dacă publicul conținutului tău trece granița.

Riscul contractual și cel reputațional rămân întregi. Nerespectarea unei obligații legale poate fundamenta răspunderea civilă, iar un client mare care își face propria conformare va cere garanții de la furnizorii lui, indiferent ce poate face azi o autoritate națională.

Ce ai deja scadent, indiferent de mărimea companiei?

Articolul 4, alfabetizarea AI, se aplică din 2 februarie 2025 oricărei organizații care furnizează sau folosește sisteme AI, fără prag de angajați. Textul inițial al regulamentului cere măsuri „pentru a asigura, în cea mai mare măsură posibilă, un nivel suficient de alfabetizare în domeniul IA a personalului lor”.

Omnibus a simplificat cerința pentru companii, iar Comisia și statele membre preiau un rol mai mare în promovarea alfabetizării, potrivit anunțului din iulie 2026. Obligația a rămas, iar forma ei s-a relaxat.

Practic, este vorba de o măsură documentată privind oamenii care folosesc AI în companie, de la cine are voie să folosească ce model până la ce verifică înainte de publicare. Dintre toate obligațiile descrise aici, aceasta este cea mai ușor de rezolvat și, în același timp, cea care se aplică de cel mai mult timp.

Ce faci luni dimineață?

Ordinea care produce cel mai mult efect cu cel mai puțin efort are cinci pași, pe care îi poți porni chiar săptămâna aceasta.

1. Inventariezi conținutul care pleacă spre public și îl treci prin tabelul de mai sus, ca să vezi unde ai vizual fotorealist și unde publici pe teme de interes public.
2. Stabilești cine decide folosirea AI-ului pe fiecare tip de conținut, pentru că de răspunsul acesta depinde cine este implementatorul.
3. Formalizezi revizuirea umană pe text, cu o persoană care semnează, fiindcă acolo obligația de etichetare dispare cu totul.
4. Pui eticheta pe imaginile care o cer, direct pe imagine, și declari asistenții conversaționali în interfață, la prima interacțiune.
5. Documentezi măsura de alfabetizare AI, obligația care se aplică de cel mai mult timp.

Toți cei cinci pași cer același lucru, un proces de producție care știe ce publică și cine răspunde. Compania care are deja procesul plătește conformarea cu documentare, iar cea fără el descoperă că problema stă în felul în care lucrează, pe care regulamentul doar îl face vizibil.

Dacă vrei să vezi unde se rupe lanțul în compania ta, de la vizualul din reclamă până la omul care semnează textul, cere un diagnostic. Îți arătăm pe ce strat lipsește procesul și ce merită documentat primul.

Întrebări frecvente

AI Act interzice folosirea AI în marketing?

Nu. Regulamentul nu interzice producția cu AI. El cere transparență în situații delimitate, adică etichetă vizibilă pe vizualul fotorealist care ar părea autentic și pe textul publicat pe teme de interes public fără revizuire umană și fără un om care își asumă răspunderea editorială.

Un disclaimer în descrierea postării este suficient pentru o imagine generată cu AI?

Pentru o imagine care intră în categoria deepfake, varianta sigură este eticheta pusă direct pe imagine. Art. 50 alin. (5) cere ca informația să fie clară și distinctă la prima expunere, iar descrierea se pierde de îndată ce imaginea este descărcată sau redistribuită.

Trebuie să etichetez un articol de blog scris cu ajutorul AI?

Depinde de temă și de proces. Dacă articolul informează publicul pe o temă de interes public, iar nimeni nu l-a revizuit și nu își asumă răspunderea editorială, eticheta devine obligatorie. Un proces de revizuire documentat, cu un autor identificabil, elimină obligația.

Cine răspunde, compania sau partenerul care produce conținutul?

Răspunde cel care decide dacă și cum se folosește AI-ul. Potrivit Ghidului, o companie care doar comandă o reclamă, fără să decidă folosirea AI-ului, nu este implementator, iar obligația rămâne la partenerul care a luat decizia. Un contract clarifică relația dintre părți, însă nu schimbă cine a decis.

Watermarkul modelului mă scutește de eticheta vizibilă?

Nu. Watermarkul este obligația furnizorului de model, din Art. 50 alin. (2), și îl citește o mașină. Eticheta vizibilă și excepția editorială din alineatul (4) sunt obligații separate, care privesc omul care vede conținutul.

Nota editorială

Acest articol a fost documentat și scris cu asistență AI, a fost citit și verificat de autor și de Daniel Roșca, iar responsabilitatea editorială pentru publicarea lui aparține autorului semnat, pentru UNRIVALS. Imaginile fotorealiste din articol sunt generate cu AI și poartă eticheta corespunzătoare. Sursele au fost recitite pe 26 septembrie 2026.

Materialul are caracter informativ și nu ține loc de avizul unui avocat. Pentru o decizie concretă, în special pe domenii reglementate, merită consultat un avocat care îți cunoaște situația.

Surse

Textul legal este citat numai din EUR-Lex, iar calendarul de aplicare vine din paginile oficiale ale Comisiei Europene.

• Regulamentul (UE) 2024/1689, textul oficial în limba română, EUR-Lex
• AI Act, pagina oficială a Comisiei Europene, cu calendarul de aplicare
• Comisia Europeană, AI Omnibus intră în vigoare, 27 iulie 2026
• Comisia Europeană, publicarea Ghidului privind transparența, 20 iulie 2026
• Ghidul privind obligațiile de transparență, Articolul 50
• Codul de bune practici privind transparența conținutului generat cu AI
• Comisia Europeană, circa 190 de semnatari ai codului, 31 iulie 2026
• Bird & Bird, prima analiză a Ghidului final, 22 iulie 2026
• Anthropic, cum funcționează watermarkul de text al Claude, 14 august 2026
• Alexandra Crasoveanu, JURIDICE.ro, vidul legislativ național, 13 august 2026
• Decizia CMR nr. 20/2025, Portal Legislativ